Venim de la Dumnezeu. Când suntem copii știm asta, însă datorită „educației” uităm cine suntem la nivel de suflet.
Despre recunoștință aș putea să scriu neobosit pagini întregi, dar mi-am propus să extrag esențialul.O să încep cu un exercițiu de imaginație sau poate chiar cu întâmplări reale din viața ta.
Ai oferit un cadou, iar persoana respectivă a desfăcut rapid în fața ta cadoul, s-a bucurat ca un copil și ți-a mulțumit că ai fost atent la ceea ce își dorea. Sau poate altă dată, oferind un cadou, omul respectiv l-a pus într-un colț și nici măcar nu ți-a mulțumit. Căruia dintre cei doi îi mai oferi cadouri de aici înainte?
Așa este și cu darurile pe care le primești de sus. Univers, Dumnezeu – forța superioară în care crezi tu.Dacă ești recunoscător pentru ce primești și ce ți s-a oferit, deschizi porțile abundenței.Un principiu simplu, dar care îți schimbă cu adevărat viața dacă îl integrezi și îl practici constant.
Recunoștința, așa cum spune și Dr. John Demartini, este o rugăciune sinceră de mulțumire. Mulțumire pentru tot ceea ce am primit aparent bun sau rău.
Nu există „bun” sau „rău”, tot ceea ce trăim și ni se întâmplă este pur și simplu și vom învăța cu adevărat recunoștința când vom ști să identificăm beneficiul ascuns din spatele lucrurilor aparent rele care ni s-au întâmplat.
„Recunoștința adevărată este o stare de pioșenie solitară și de calm interior în care ne simțim cu adevărat mulțumiți, în care percepem ordinea divină și ne-am dori ca lucrurile să rămână pentru totdeauna exact așa cum sunt.” (Dr. John Demartini)
Tocmai de accea am început articolul spunând că cei mici știu asta, însă datorită normelor sociale, așteptărilor, experiențelor și educației primite, uită de unde au venit și ce e adevărata fericire. Simpla ta prezență, joaca în iarbă sau în nisip, le aduce o reală bucurie.
Privește un copil mic jucându-se și vei înțelege mai mult. Nu spun că este ușor să vezi sau să practici din prima recunoștința în acest fel, (să vezi beneficiile în situațiile neplăcute) dar poți începe cu pași mici și simpli.
Respiră adânc și simte-ți corpul. Asta îți va liniști mintea. Apoi, începe să mulțumești că ai un nas să respiri, plămâni sănătoși, ochi care văd, urechi care aud, un acoperiș deasupra capului, căldura soarelui…
Simte bucuria din lucrurile simple și mulțumește pentru că ochii tăi se pot bucura de frumusețea pajiștii înflorite, că poți auzi ciripitul păsărilor sau poți simți adierea blândă a vântului.
E un început. Te vei bucura din ce în ce mai mult, vei primi din ce în ce mai mult.Recunoștința practicată zilnic și conștient, crește vibrația și îți aduce daruri înmiite.
Tu ce îmi poți spune despre asta? Practici recunoștința în viața ta?