Te joci de-a Dumnezeu când nu ai înțelepciunea de a vedea că nu toate sunt din cauza ta, din vina ta și datorită ție.
Din mândrie și ego adeseori ne credem superiori mersului firesc al lucrurilor… încă de când suntem copii.
Perspectiva mea e că sunt multe care depind de noi, de deciziile și acțiunile noastre. Dar nu toate. Avem un liber arbitru, la fel cum îl au și ceilalți. Cred că tot ce se întâmplă între două suflete este co-creat.
Crezi că „ai făcut rău” cuiva. Ok, îți servește experiența și ție și lui pentru a vă învață lecțiile agreate la un anumit nivel împreună.
E necesar să fii atent pe cât posibil din ce energie faci/ai făcut lucrurile pentru a integra lecția primită. (Din frică, din iubire)
Foarte important! Dacă realizezi faptul că l-ai ajutat pe celălalt să își ia o lecție făcându-i „rău”, să nu profiți de asta, altfel intri în altă zonă.
Liber arbitru versus destin, karma, Dumnezeu și în ce mai crede fiecare sau cum le spune.
De aceea cred că avem nevoie de echilibru, să ne punem întrebări și să ne șlefuim în permanență atât cât ține de noi: pentru a nu acționa pe pilot automat și a lăsa (da vina) în seama lui Dumnezeu chiar tot.
Lucrez cu intenții, cer sprijinul lui Dumnezeu în ce fac, dar sunt atent și la acțiunile mele. Mă ghidez după înțelepciunea interioară care tot de la El și prin El vine, caut să echilibrez și să integrez tot câte un strat din ceea ce sufocă puritatea acestei înțelepciuni.
Dacă aș fi reușit, nu mai scriam acum. Când ești perfect ai aripioare 😅
Nici eu, nici tu, nici un om nu deține adevărul absolut pe acest pământ – putem doar să ne șlefuim din mers și să găsim câte o bucățică din el.
Ce voiam să îți spun concret: a planat în ultima perioadă în preajma mea și a celor cu care lucrez tematica morții. Într-un fel sau altul.
„Eu sunt de vină că a murit mama/soțul/am pierdut sarcina. N-am făcut destul, n-am putut face nimic, eu i-am făcut rău și s-a întâmplat asta .”
Te joci de-a Dumnezeu! Nu te juca. Tu ia lecțiile tale fiindcă și celălalt suflet care s-a dus le-a avut și le are pe ale lui. Iar totul îngăduit a fost de Dumnezeu pentru că v-a slujit amândurora pentru ceea ce aveați de învățat.
Sunt multe pe care le-ai putea învăța și mesajul e super personalizat. Mândrie că eu puteam decide viața și moartea cuiva, vină că nu am putut naște, opri moartea. Zău că n-ai cum de unul singur.
E o tematică ce naște multe polemici probabil, ia ce îți este necesar din aceste gânduri înșiruite – repet, nu dețin adevărul absolut.
Un lucru e destul de sigur aici: ești unic, ai lecțiile tale de învățat înspre evoluție și ai nevoie de anumite experiențe pentru a ajunge mai sus, mai sus și mai sus!
Că le catalogăm noi în bune sau rele, e altceva.
E necesar să vedem unde este răul în bine și binele în rău pentru a integra, înțelege și învăța.
Toate au rostul și rolul lor. Fii atent la ce ți se întâmplă, rămâi deschis, pune-ți întrebări și nu îți pierde speranța și iubirea.
E ca în jocurile pe niveluri, mai primești și premii când urci la următorul nivel.🙂
